Sari la conținut

Sulfură de sodiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sulfură de sodiu
Nume IUPACSulfură de sodiu
Identificare
Număr CAS1313-82-2
PubChem CID139064299 14804, 139064299
Informații generale
Formulă chimicăNa2S
Aspectsolid incolor, higroscopic
Masă molară78,0452 g/mol
Proprietăți
Densitate1,856 g/cm3
Punct de topire1.176 °C
Punct de fierbere12,4 g/100 mL
Solubilitate în apă
12,4 g/100 mL (0 °C)
18,6 g/100 mL (20 °C)
39 g/100 mL (50 °C)
Pericol
C : CorozivN : Periculos pentru mediu
Coroziv, Periculos pentru mediu,
Fraze RR31, R34, R50
Fraze S(S1/2), S26, S45, S61
SGH05 : CorozivSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H314, H400, EUH031,
NFPA 704

1
3
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Sulfura de sodiu este un compus chimic cu formula Na2S, întâlnită adesea în forma hidratată Na2S·9H2O. Este o sare incoloră, solubilă în apă, iar în soluție dă un pH puternic alcalin. Expusă la aerul umed, emană hidrogen sulfurat, un compus gazos cu miros neplăcut, de ouă stricate.

La nivel industrial, Na2S este obținută prin încălzirea termică a sulfatului de sodiu cu carbon (sub formă de cărbune) ca și agent reducător:[1]

Na2SO4 + 2 C → Na2S + 2 CO2

În laborator, sarea poate fi preparată prin reducerea sulfului elementar cu sodiu în amoniac anhidru, sau cu sodiu în THF, catalizată de naftalină:[2]

2 Na + S → Na2S

Proprietăți chimice

[modificare | modificare sursă]

Prin oxidarea sulfurii de sodiu cu peroxid de hidrogen se obține sulfat de sodiu:[3]

Na2S + 4 H2O2 → 4 H2O + Na2SO4

Prin tratarea cu sulf elementar, se obțin polisulfuri:

2 Na2S + S8 → 2 Na2S5
  1. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. "Inorganic Chemistry" Academic Press: San Diego, 2001. ISBN: 0-12-352651-5.
  2. ^ So, J.-H; Boudjouk, P; Hong, Harry H.; Weber, William P. (). „Hexamethyldisilathiane”. Inorg. Synth. Inorganic Syntheses. 29: 30. doi:10.1002/9780470132609.ch11. ISBN 978-0-470-13260-9. 
  3. ^ L. Lange, W. Triebel, "Sulfides, Polysulfides, and Sulfanes" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2000, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a25_443