Sulfură de sodiu
Aspect
Sulfură de sodiu | |
Nume IUPAC | Sulfură de sodiu |
---|---|
Identificare | |
Număr CAS | 1313-82-2 |
PubChem CID | 139064299 14804, 139064299 |
Informații generale | |
Formulă chimică | Na2S |
Aspect | solid incolor, higroscopic |
Masă molară | 78,0452 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 1,856 g/cm3 |
Punct de topire | 1.176 °C |
Punct de fierbere | 12,4 g/100 mL |
Solubilitate în apă | |
12,4 g/100 mL (0 °C) 18,6 g/100 mL (20 °C) 39 g/100 mL (50 °C) | |
Pericol | |
Fraze R | R31, R34, R50 |
Fraze S | (S1/2), S26, S45, S61 |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Sulfura de sodiu este un compus chimic cu formula Na2S, întâlnită adesea în forma hidratată Na2S·9H2O. Este o sare incoloră, solubilă în apă, iar în soluție dă un pH puternic alcalin. Expusă la aerul umed, emană hidrogen sulfurat, un compus gazos cu miros neplăcut, de ouă stricate.
Obținere
[modificare | modificare sursă]La nivel industrial, Na2S este obținută prin încălzirea termică a sulfatului de sodiu cu carbon (sub formă de cărbune) ca și agent reducător:[1]
- Na2SO4 + 2 C → Na2S + 2 CO2
În laborator, sarea poate fi preparată prin reducerea sulfului elementar cu sodiu în amoniac anhidru, sau cu sodiu în THF, catalizată de naftalină:[2]
- 2 Na + S → Na2S
Proprietăți chimice
[modificare | modificare sursă]Prin oxidarea sulfurii de sodiu cu peroxid de hidrogen se obține sulfat de sodiu:[3]
- Na2S + 4 H2O2 → 4 H2O + Na2SO4
Prin tratarea cu sulf elementar, se obțin polisulfuri:
- 2 Na2S + S8 → 2 Na2S5
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. "Inorganic Chemistry" Academic Press: San Diego, 2001. ISBN: 0-12-352651-5.
- ^ So, J.-H; Boudjouk, P; Hong, Harry H.; Weber, William P. (). „Hexamethyldisilathiane”. Inorg. Synth. Inorganic Syntheses. 29: 30. doi:10.1002/9780470132609.ch11. ISBN 978-0-470-13260-9.
- ^ L. Lange, W. Triebel, "Sulfides, Polysulfides, and Sulfanes" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2000, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a25_443